Cioburi de-ntuneric tulbură un vis


Înnoptarea iernii, încă, mă mai ninge,
Ideal îndoaie parc-ar vrea al frânge,
Ochii, tu, deschide-i şi întinde-mi mâna
Roagă să te-aducă pe o rază, luna.

Ea nu-i amintire ambiguă şi rece,
Drum va lumina pe unde vom trece,
La un semn divin sau tainic accord
Vom păşi în doi pe-al sorţii tribord.

Ne-nsoţeşte u2018naltul ca un curcubeu,
Drumu-i îngheţat, trist, violaceu,
De-atâta durere crengile trosnesc,
Mersul nostru-i lin şi dumnezeiesc.

Ne oprim la râul care de mult tace,
Supărat pe cerul care nu-ţi dă pace
În oglinda gheţii vor dansa iar, Iele
În acordul lunii cu lumini rebele.

Cioburi de-ntuneric tulbură un vis
Aprind lampa casei, mă apuc de scris,
Visul ne alină dorul ce nu moare,
Ne hrăneşte veşnic, cum apa o floare.

 Autor: Maria Calinescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s