Cele 10 fecioare


Toate zece stăteau la poartă
pe banca bătrânului tei ;
cinci înţelepte şi cinci nebune,
dar toate aveau în candela lor
galben amurg de ulei.
A mea era spartă.
Am zis uneia :
u2018’Spune-mi şi mie de unde ia
omul târziu Mirelui semnul
de mugur ursitor
ce-aprinde slovei sacre untdelemnul ?
La punţi şi pripoare
cuvintelor fecioare
le-am fost cerşetor.
Cu vorbele pe năsălie :
u2018’Uscat răspuns mă văduie ;
Daţi-mi şi mie
o creangă din luceafăr
adâncul să-mi tămăduie. u2018′
u2018’Ti-e candela plesnită lângă toartă”,
cele nebune îmi grăiră.
u2018’Nu vezi că faţa ei e spartă?”
Iar cele înţelepte
răspunsu-mi-au privindu-mă de sus,
ca nişte ciori pe care ciocul le
toacă din meliţa de os:
u2018’Sărăntocule,
pleacă!”, dar nu am plecat.
Tineam candela uite aşa
ca vârful de munte un schit,
ca steaua cu norul în taler,
privind candela
ca pe-o covată de pâine,
trebuie să fie şi vreun mâine
care nu mă ştie,
parcă simt miezul nopţii
pe inima’mi toiagă,
cum hematie cu hematie
se leagă
în candela crăpată.

Când a venit Mirele
stăteam deoparte
şi candela de lacrimi
aproape se umpluse.
Si nu mai ştiu, dar parcă îmi păru
că Mirele turnă
dintr’un luceafăr untdelemn,
iar întorcându-se din nou îmi face semn:
„Hai, intră şi tu „

 Autor: Dumitru Ichim

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s