Căutând găurile negre cu lumânarea


Suntem solidari cu soarta noastră cum altfel
În rest fiecare scrie cât îl ţine punga talentului
Divorţul de mare mai face valuri sus pe
Vârful Supraomul Adio America dar rămân
cu tine Fie ce-o fi numai poezie să nu fie Ne
căţărăm unii pe alţii ca iedera în duminica or
bului De când visez întruna ochii mă dor şi
mâinile au obosit rugându-se
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 Autor: Costel Zăgan

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s