CÂNTEC PENTRU LAURA 24


Priveam prin mine ca printr-un geam,
Copilărie de înger plângeam –
Locuiam în nişte pârdalnice mere
Navetist între plăcut şi durere,

Timpul devenea un covrig –
Dinăuntrul ţipătului meu
Am început să te strig,
Ochiul mă privea de pe şaua lui, ca pe-o mătase,
Trupul nu mai vrea în el să mă lase
Doamne, ce aproape mi-erai –
Ham de pe cai.

Dar vorba ei, ahei,
Nişte chei
Ale porţilor dinspre Rai
În care dinăuntrul nostru erai,
Sau chiar era
Cu ce mai steauă din sinea ei mai venea!
Paltinul se da nuc, vrabia rândunică,
Dar curajul,
Rege era peste frică,
Şi dintr-odată totul s-a luminat
Un deajuns întrebat:
Cine-i femeie,
Care-i bărbat?

Îngerul pălictisit fuma pe-ndestulate
Nişte zăbave din floare de tei –
Zorile erau mai mult zări decât late
Ca îngerii în zilele lor de atei.
Şi toţi
Am dormit cu somn de sipică –
Visam înăuntru-ne un măr cum se mişcă şi pică,
În minele meu, şi-al lor, din afară,
Muşcam din inima noastră amară,

Caii călăreau pe şei, fânul pe iarbă –
Ne iubeam ca ascuţitul pe coasă, ce treabă!

Noaptea nu mai venea, nu mai trecea
Se oprea în dragostea mea.
Eşti frumoasă până la capăt,
Ce zici?
Ca întrebarea pentru furnici.

Şi ochii tăi lungi
Mi-ajungeau până atunci.

 Autor: Viorel Mirea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s