CÂNTEC PENTRU LAURA 20


Pe sub potop treceai, o desfătare,

Cu-o dusă de tristeţe-n cea batistă

Spre a ce zi, a care nu există,

Cu trup de-al tău, de sfântă lumânare…

Eu ca să-ţi plâng, mi-ar trebui o mare

Sau numai negura unui suspin,

Iar tu, făclia pletelor de crin

Să mi le-arunci în ultima chemare

A unui corn ce sunetu-i cuvântul

De nerostit, în pieptul meu, cofrag,

Când tu serafică, pornind cu drag

Mai treci prin mine, ca prin cetini vântul.

 Autor: Viorel Mirea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s