CÂNTEC PENTRU LAURA 19


Sângerând prin aripa lui venea îngerul

Şi ne-a zis din el cu blândeţe –

Iată ce mi-aţi făcut:

Ochiul, răsucit în vrejul lui de argint

Nu mai cunoşte plângerul,

Nu se mai aşează gândul în paşnicul lui aşternut!

Şi-a strigat: Şi puneţi-vă în scorburile rănii

Uşor, mâinile,

Pe urmă aşezaţi-le peste nevoi:

Simţi-ve-ţi în locul inimii voastră câinele

Al care latră prin voi?

Între timp zorii dădeau semne de ulcer –

Ziua, lacomă s-a deschis spre pustie –

Ne-a aruncat vieţile pe spărtura de înger,

Sperând să mai vie!

Şi n-a mai venit.

Şi-am sărit de gâtul lui, aşa absent cum era,

Şi cu noi înde noi

Am trăi!

 Autor: Viorel Mirea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s