CÂNTEC PENTRU LAURA 18


Litanie

Mai pune Doamne, noaptea de la cap

Când bucuros o ai zidit pre ea

Din mohorâta vieţii mele stea

Cât nu mai pot în lucruri să încap.

Iar pielea, tu din mângâieri i-o face

De cum plutea uşoară pe la geam,

Plângeam şi însuşi plânsul mi-l plângeam

Că stinsă carnea vieţii mele zace.

Şi pune noaptea, Doamne de la cap

Flămând să ne iubim sub cele astre

Că trece stinsă carnea vieţii noastre

De nici în moarte nu mai pot să-ncap!

 Autor: Viorel Mirea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s