Călătoria continuă


I-un tren în viaţa asta călătoare,

ce-n vuiete-ameninţătoare,

garează-ntr-o haltă goală

a sufletului, crudă boală.

I-un vis, călătorind cu trenul

ne-am consumat tot oxigenul

cu iluzii-n straie de sărbătoare

pe-o cadenţă de vagă încarnare.

I-un miraj în compartimentul meu.

Eu, la ceas de taină cu Dumnezeu.

Îmi zice: nu mai şedea de-o parte,

când ochiul lumii bate-a moarte.

Din depărtări adulmec gara,

şi-mi mai măsor din ochi comoara;

Dar, Domnule, ce pot eu face

cu-o grea, nedreaptă, carapace?

De-atunci răsună întrebarea,

niciun răspuns n-arată zarea…

De-atunci, lumea-i tot în găoace,

iar trenul meu nu merge, zace.

Demult am coborât din trenul slut,

am un drum lung de străbătut…

Călătoria continuă!

 Autor: Mihai Cotea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s