Băşti, uluci şi pălării…


BĂŞTI, ULUCI ŞI PĂLĂRII…

sau

Un exerciţiu de omenie…

( Proze scurte, recuperate dintr-un timp eroic… )

– Mie, mie omule, şi te rog să te uiţi la mine când vorbesc cu tine, să-mi spui exact cum s-a întâmplat! Nu vreau înflorituri, nu vreau păreri, nu vreau poveşti! Fapte, fapte şi numai fapte, că aici suntem la judecătorie, nu în parcul public, clar?

– Clar, domnule judecător…

– Fără, domnule, că nu e cazul! Vă rog să vorbiţi…

– O iau de la început?

– O iei de unde vrei, dar să fii clar, precis, la obiect. Au trecut treizeci de minute şi n-am reuşit să aflăm nimic…

– Noi, aşa cum ştiţi, dimineaţa ne aşezăm la coadă pentru unt, telemea şi lapte!

– Aşa!

– La noi, la bloc, s-a inventat un obicei…

– Fii scurt, ţi-am spus, fără poveşti!

– Scurt! Ne aşezăm în ordinea venirii şi nu mai stăm toţi, ca proştii la coadă, că oameni suntem şi atunci, nea Nelu a lui Şorici, cel mai deştept dintre noi, a zis:” Bă, să facem un exerciţiu de omenie şi fiecare dintre noi, vine aici la coadă, stă cinci minute, îşi cunoaşte vecinii, îşi lasă basca pe locul pe care a venit, şi pleacă”…

– Cum, să-şi lase, dragă, basca?

– O lasă într-o ulucă, domnule judecător, că exact acolo, lângă Alimentară, există un gard din uluci, lung, dar lung, ce mai, lung…! Uneori, când suntem mai multe băşti decât uluci, trecem şi pe partea cealălaltă…

– Lasă, important este că voi staţi toţi la coadă lângă gard, înţeleg…

– Păi aici e şpirul, domnule judecător, că, conform ideilor lui nenea Nelu, nu mai stăm toţi la coadă, ca proştii, ci stau băştile noastre atârnate în uluci… Nici nu ştiţi ce bine ne simţim, cât timp economisim, plus că dimineaţa când se deschide Alimentara, fiecare ajunge odihnit, ordonat, cinstit şi bine educat în faţa raftului cu alimente…

– Şi cine nu are bască, ce afce?

– Cine nu are bască îşi lasă în ulucă, pălăria…

– Bun, să trecem la ceartă!

– Păi n-a fost o ceartă, că a fost o bătaie!

– Bătaie, bătaie?

– Bătaie în toată regula, domnle judecător, cu sânge, păr smuls din cap, aruncarea tuturor băştilor şi pălăriilor dincolo de gard şi înjurături, de tot felul… Nu vă mai spun că în toiul luptelor s-au rupt şi câteva uluci!

– Şi n-a venit nimeni să vă liniştească?

– La ora unu, noaptea, cine să mai fie pe stradă, domnule judecător? Noi şi numai noi, câţiva câini care n-au somn, plus toate băştile, pălăriile şi ulucile…

– Lasă-le dracului de uluci, mie să-mi spui precis, cine a început scandalul!

– Asta nu se mai ştie, domnule judecător!

– Cum, nu se ştie?

– Păi, nu se ştie sigur pentru că bătea un vânt rece, Doamne, Doamne ce mai vânt… Parcă eram în Siberia… Cine naiba să ştie că urmează o catastrofă?

– Ce catastrofă?

– Păi, aşa cum vă spusei, din cauza vântului, s-au ridicat în aer o parte din băştile celor plecaţi de la rând, pălăriile zburau de parcă intrase dracul în ele, şi , vă daţi seama, când s-a văzut dezastrul a intervenit panica…

– Panica, fii mai explicit!

– Panică mare, domnule judecător! Să vii şi să te vezi fără bască, fără pălărie şi fără să mai ştii unde ţi-e rândul, la mijlocul nopţii, nu poate fi de cât o imensă panică şi un uriaş dezastru!

– Deci, dumneata nu ştii exact cine este persoana care a început scandalul.

– Ştiu, domnule judecător, dar dacă n-am voie să am păreri, ce mai contează?

– Ia, zii! Zii, să vedem ce zici…

– Păi, după părerea mea şi nu numai a mea, şi a lui Ghiţă Troacă, om cu experienţă şi care a văzut multe la viaţa lui, Maria Fulgii, femeie ce n-a lipsit niciodată de la coadă în ultimii zece ani, Nae Pacoste, poate singurul dintre noi care ştie cum se poartă cu adevărat o pălărie pe cap, şi alţii, pe care nu-i mai pomenesc aici pentru că nu sunt colocatari din Blocul nostru, de vină ar fi Alimentara, domnule judecător!

– Care, alimentară?

– Alimentara care se deschide foarte târziu, adică la orele şase dimineaţa şi..

– Şi?

– Şi are rafturile goale… Aici este necazul! Că dacă rafturile ar fi fost pline…

– Păi, voi v-aţi bătut pentru alimentară sau pentru băştile luate de vânt?
– Cine mai ştie adevărul, domnule judecător? Închipuiţi-vă şi dumneavoastră încurcătură de încurcătură… Vânt ca în Siberia, băşti, uluci şi pălării, zburătoare, plus alimente lipsă, dar lipsă de tot, de tot, de tot…

Cum dracului să nu te apuce panica şi să ieşi la bătaie?

– Bine, bine, stai jos, până audiem toţi martorii, şi mai vedem, zise încet şi destul de calm, domnul judecător, după care, îi spuse miliţianului de la uşă să-l poftească în sală pe următorul martor.

În acelaşi timp, cu vocea extrem de scăzută, mumură spre colegul din complet vorbele spuse cu atâta naturaleţe de martor!

– Băşti, uluci şi pălării, plus alimente lipsă, dar lipsă de tot, de tot, de tot… Asta e, domnule, asta e…

George Rizescu, 1985… toamna…

(proză premiată)

 Autor: George Rizescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s