Atunci când te-am iertat


Aşa e. Nu mă cunoaşte lumea şi n-o cunosc pe dinafară. De citit, n-am citit

Şi de te-am scris şi rescris, pe tine, pe altul şi iarăşi pe tine,

Mi-am dat poruncă de-ndurare prin toate câte ţi s-au potrivit

Şi te-am făcut şi mai frumos

Ori chiar aşa cum sufletul te-ar fi dorit.

Te-am scris ca să te poţi ierta mai bine. Te-am îndurat într-o beţie,

Căci trează, judecata e prea vie

Şi vrea să uite cu aceeaşi patimă care iubeşte

Şi cu aceeaşi ură

pregătită pentru duşman

sau cereşte

pentru rugă.

Atunci când te-am iertat, nu m-am gândit la Socrates ori la sărmanul Diogene

Ce în amiaza mare căuta cu lămpaşul, de viu a mai rămas vreun om,

Ci te-am privit în toate bolile contorsionate din geometria perfect- a realităţii,

Ostenite prea devreme în ultimul bastion.

Am luat de la un altul să te vindec de teamă şi de la o alta să te vindec de iubire,

Dar n-am ştiut, de unde să găsesc un om cu lacrimi, căci toţi se vindecaseră de fericire.

Şi te-am trecut prin toate, of Doamne, prin câte m-ai ştiut purta,

Doar pentru liniştea neliniştilor toate şi tot a meritat să-ţi scriu

Şi mai apoi să-ţi spun, că Diogene-i viu. E cum îl şti. Încă mai crede,

Mai caută prin oameni două inimi, una de păstrat şi alta pentru tine. E târziu.

La mine orele arată pace, pe tine te colindă acelaşi plâns ce nu se vede.

u00a9 Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 11.02.2015, Klausenburg

Foto: Lucio Ulian

https://haitchiblog.wordpress.com/poezia-inimii-mele-8/atunci-cand-te-am-iertat/

 Autor: Ioana Haitchi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s