apucături de neam prost.


mai ninge alene
norii creionează cerului ultimile gene
fulgi rari de nea
îmi mângâie ochii în ultim sărut rece de catifea
iarna’mi sulfă prin buzunare
colna’i goală
lemnele’s cenuşă şi fum
raftul camării’i gol
vinul din beci se prelinge’n bemol
(ecou scrijelit pe grinda spânzurata’n pod
acolo lângă cel de’al doispezecelea nod)
ostenit de’atâta iernat
ţin ison vinului-Mare Domn!
dau samă paharului gol
doinind a dor şi jele
cinstind memoria iubirilor mele
celor tăcute şi nerostite
înrudite cu cele rostite şi neprimite
şi…
uite aşa mă aghezmuiesc cu sârg
de dragul voracelui dor nebun
ce încă îşi caută sens şi rost
trecerii prin celest…
apucături de neam prost.

26022015 P.S.

 Autor: Pop Stelu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s