Apokatastasis


o să ajungem să ne iubim, Phoebe, cu absint în loc de sînge. vom trăi de parcă totul se va dărîma în jur, numai noi vom fi de neatins. doar dintr-un sărut vom face lumea să revină la starea primordială, doar dintr-o atingere pe care corpurile noastre muritoare o vor împărţi vom face sufletele păsărilor să se întoarcă în trupul primei păsări, frumuseţea să coboare în frumuseţea dintîi, dragostea cea atît de omenească să dea înapoi pînă la iubirea facerii dintîi.

timpul nu va mai avea trecut, va fi un prezent continuu în care noi o să ne iubim. din dragostea noastră se vor naşte toate corpurile cereşti, cerul, se va naşte locul gol din toate lucrurile şi noi îl vom umple cu numele noastre. în felul acesta toate lucrurile se vor iubi, podeaua se va îndrăgosti irevocabil de masă, vîntul de perdele, pămîntul va iubi iarba, luna pielea ta albă şi strălucitoare, stelele luciul ochilor îndrăgostiţi. moartea va iubi şi ea tot ce-i supus pieirii, doar noi vom fi nemuritori.

o să ajungem să ne iubim, Phoebe, iar aceasta va fi şi apokatastasis, şi ekpyrosis, va fi infinit ca părul iubitei lui dumnezeu. din el voi desprinde o şuviţă, o voi aprinde, în lumina ei infinită îţi voi vedea sufletul. o să te ţin în braţe cum pictura culorile sale. dragostea te va atinge ca soarele prin struguri în fericirea beţiei. vom păşi în furtună iar furtuna va părea o adiere în pletele noastre de culoarea vinului turbat.

toate cuvintele, în toate limbile, nu vor vorbi despre altceva decît dragoste. o să-ţi dăruiesc creioane şi vei şti că în creioanele acestea locuieşte tot ce putem simţi şi trăi. ne vom iubi, Phoebe, ca în faţa unei catastrofe. nu ne va păsa de nimic, pentru că iubirea, ştii, e ca un tăietor de lemne în faţa unei păduri nesfîrşite şi fermecate. de va tăia un fag, un stejar va creşte în locul lui, de va tăia un stejar, pomul în care cresc toate fructele va răsări în locul lui.

o să ajungem să ne iubim, Phoebe, vom îngheţa şi vom dezgheţa ca o flacără de apă. un cataclism cumplit va fi iubirea noastră, ne vom iubi şi lumea întreagă va fi de plastilină iar dragostea un copil.

 Autor: Leonard Ancuta

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s