Zece funde


-/

mi-e dor de aburul nărilor umede
calul acela înţelept mă iubea
între noi erau mutări (i)logice ca la şah
nevederea simţurile ţi le pipăia
turele tale sincere pe lângă plopii fără soţ
agitau romantismul desuet
cu rufe albe la balcon
pantofi negri cu şiret /prea înţeleptul meu unicorn/
gem caisele de irepetabila povară
mă tem mă tot tem
că donquijote o să moară
într-o magică zi de septembrie
iar el calul acela înţelept o să-mi moară cu ochii deschişi
mirosind iarba de mare amară
calul se resemna să fie potcovit
coama lui împletită cu zece funde
striga să nu mă tai sunt cal de povară
la abator toţi măcelarii miros a minciuni sau a boală
între noi caii aleargă ultima cursă
nu există final învingătorul sigur se împuşcă
cu nările umede calul aleargă
iubiri de o vară ard la foc mocnit
trotuarul scuipă lavă jilavă
setea oraşului fără cai
cere o mie de ani
ca o mie de stropi în ocean
calul îmi linge mâinile drept
am ochii deschişi de mărgean/peşti coloranţi în ocean/
mută întâi tu mai aştept un veac o cursă un pas
şah mat de azi merg cu singurătatea la pas

 Autor: ANGI MELANIA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s