Zaheu


Mă aşteptam,
cu câte-aveam în cârcă,
urât de toţi, pustiu fără pripor,
dar mai ales de mine,
ca Tu să fii mai drept. Cum, nu?
În locul Tău m-opream sub sicomor
şi-aş fi-nălţat către nemernic pumnu’ :
”Pui de năpârcă,
înveninată până-n măduvă,
ce-ai supt din sânge de orfan
şi văduvă…”
Să ţipi la mine, să scobor,
că prea mă ridicasem peste gloate,
şi să le-arăţi
că Tu esti dreptul lor judecător
cu cârpa-mi murdărită începând
să-i ostoieşti, făcându-le dreptate…

Acum Tu stai pe sicomor
cu braţele întinse-a-mbrăţişare.
Eşti gata
ca o pajură spre cercul mare.
Cât de uşor
ar fi din moarte ca să zbori,
dar astăzi, sus, Tu eşti Zaheu,
şi-ntreaga lui iubire
va trebui s-o-ntorci de patru ori
aşa cum i-ai promis lui Dumnezeu.

 Autor: Dumitru Ichim

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s