Urc


Treceam pe muchii,dungi şi coame
prinzându-mă de cer în echilibru,
în cutele gândirii concentrând
încrederea în sine.

Pe linii drepte, curbe ori frânte
inspir aerul rece în piept
picioarele cu paşi siguri
se contemplă unul pe celălalt.

Urc deasupra de mine însumi
cu ochii ţintă, atenţi şi clari
văd cum cresc în ei
deşirat şi gânditor,
pietrificat.

 Autor: Nicolae Valareanu Sârbu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s