UN AUTOPORTRET MAGIC ŞI CAM ATÂT


Doamnelor şi domnilor recunosc În bra
ţele poeziei am ajuns băiat mare Apoi n
-am mai ştiut nimic De pildă nici cum poate
fi îngrăşată o privighetoare numai cu razele
lunii Nici cum să scot flăcări din vulcanul
inimii Fără să acopăr nicio lume imaginară
cu lava cuvintelor Totuşi am descoperit un clo
pot ce cânta pe brânci Şi cum sunt cam super
ficial N-am reţinut decât rănile cele mai adânci
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 Autor: Costel Zăgan

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s