Te-om păstra icoană veche


Plânge codrul de aramă,

Plânsul lui, ţi-e destinat,
Crengi foşnind el, te aclamă,
Odă-ţi cântă, ne-ncetat.

Şi, în vânturi de tristeţe
Îţi sculptează în cuvinte
Tot ce-ai scris în tinereţe,
Cei de azi să ia aminte.

Să iubească ca şi tine,
Munţii, lacul, teiul, luna,
Râul, plopii, ştiţi prea bine,
Floare-albastrăe doar una.

Eminescu! te-ntrupează
Să asculţi cum a ta liră,
Azi cuvântă, nu-ncetează,
Peste veacuri n-adormiră.

Sus e steaua, jos e lacul,
Luna-ţi arde ca o torţă
Nu-ţi mai cântă pitpalacul,
Ai rămas în timp o forţă.

Veşnic geniul tuturora,
Azi, poetul nepereche,

Rămâi lumii aurora,
Te-om păstra icoană veche.

 Autor: Maria Calinescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s