Stihuri de noapte


”De la sânii tăi,
pe care numai
Cântarea Cântărilor mele
ştie răsufletul lor să-l ascundă,
a-nvăţat numai luna
pe iazul cu lotusul, castul,
cum să-şi descheie lumina
din nasturul de undă .”
Aşa grăit-am eu, Eclesiastul.

Şi-apoi, în textul apocrif,
dând tot ce-aveam deşertăciunii,
cum altfel să socot,
chiar şi-ale inimii odăi,
cu ultima strigare
rodită-n ne-nţeles
am dat în lături stihul şi-am chemat
din borangicuri sânii tăi,
pentru că rugul arderii de tot
rămase cu sărutul necules.

 Autor: Dumitru Ichim

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s