Soarta poetului


Mă chinui de vreo două zile

Să scriu un vers – ceva de soi

Dar muzele îmi sunt tembele

Cu ochi beliţi şi păr vâlvoi!

Metafore şi epitete

Îmi vin în gând, nu reuşesc

Decât expresii desuete,

Vetuste, eu îngăimăresc!

Şi scriu, şi şterg, şi iară scriu,

Mahmură, muza mă fentează

Mi-e mintea ca un bisturiu…

Tocit atunci când operează!

Scot rime neîmperecheate,

Şi versuri fără ritm şi rost

Că muzele, dezîmbătate

Mi-au spus cinstit că sunt anost!

Adio dragă poezie,

Te las la cei calificaţi,

Decât să scriu prozoerie*

Ce-i ca un icter la ficaţi!

* Prozoerie – poezie cu rimă”albă”

 Autor: Nelu Preda

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s