Semnul Frângerii


Peste pădure mi-ai suflat

Şi din lumină aluat,

Sus mi-ai ascuns pe policioară

Dărab de foc făăra de seară.

Îi vreau cuvântul de dospit

Şoptirea – luna-n vârf de schit –

Când eul vrea să mă cunoască

Mi-e aluatul iarăşi iască.

În tinda-mi gândului sărac

Te văd cu prima stea în ac.

Mă-nchipuiai flămând şi pâine

Când nu era nici ieri, nici mâine,

Nici răsărituri ce apun,

Ci numai unul ce-i Triun.

În plaiul tău nespus scripturii

Când m-ai gândit huceag pădurii?

Pe unde-am sângerat mohor

Întoarce-mi uşilor zăvor,

Noptărilor soroc amâni-i,

Dă-mi semn luminii – frântul pâinii

 Autor: Dumitru Ichim

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s