Să fiu un fulg


Să fiu un fulg, cândva spuneai,
să ajung la porţile de rai,
în lumi ce nu au nici hotar,
timpul rămâne-n calendar.

Astăzi, mai sper, ca ‘ntr-un târziu
prin ochii iernii fulg să fiu,
să cad pe pietrele de râu,
s-aştern nămeţi până la brâu.

Să văd apoi poteci de dor
şi să plutesc, căzu1ea5nd din nor
decorul lumii să-l albesc,
mătăsuri fine să urzesc.

Să-mpletesc strai de zăpadă
ochiul cerului să-l vadă
cum răspunde la-ntrebare
depărtării care doare.

Zbor prin ceţuri pân’ la soare,
în derivă spre candoare,
nu pot merge prea departe,
calea lungă ne desparte.

Înaintez spre absolut,
cad pe timpii… ce-au trecut,
mă aşez pe-a sorţii poartă,
fără vlagă, îngheţată.

Şi mă hrănesc cu-al iernii ger,
tu, nu mai eşti, nimic nu-ţi cer
cerul ţi-e ‘ngheţat în spate
lumea mea, de-a ta,’i departe.

E noapte rece şi-i târziu
îmi este frig şi mi-e pustiu
afară ninge ne-ncetat
îmi caut locul…l-am uitat.

 Autor: Maria Calinescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s