Rugăciune 12


Ajută-mă, Doamne, să plâng,

să-mi curăţ, suspinând, inima,

să devin curat ca şi lacrima,

ba chiar mai curat decât ea.

Învaţă-mă, Doamne, să tac

când vorbele sunt de prisos,

să spun când e vreme de spus

doar cuvinte cu sens şi folos.

Trimite-mă, Doamne-ntre flori

să strig primăvara pe nume

şi glasul meu vesel, în zbor

răsune cântând peste lume.

Fă-mi, Doamne, viaţa senină

ca cerul unei zile de mai

şi ţine-mi un loc de lumină

undeva, pe o geană de rai.

 Autor: Florin T. Roman

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s