Şi când tărâmul meu va dori să-i calci pe frumuseţi , voi trimite păsările să te cheme .
Vântul am să ţi-l trimit drept călăuză . Înaintea paşilor tăi va aşterne covor moale de frunze să-ţi fie sub tălpile tale obosite , căci drumul va fi lung . Nu zăbovi !
Iar de-ţi va fi frig am să-i spun soarelui să te încălzească şi cald şi sete de-ţi va fi îţi voi trimite ploaia să te răcorească . Când foamea te va tulbura , tu nu te-ngrijora , pomilor le voi şopti să se aplece şi poama lor să-ţi dea .
Iar când aştrii strălucesc în noapte , culcuş în scorbură de copac ţi-am făcut şi aşternut din muşchi moale verde pe care tâmpla să-ţi aşezi şi lunii îi voi trimite rugă spre a ta veghere .
Frică de nimic să nu-ţi fie , căci toate cu tine vor fi şi praf de curaj spre tine voi sufla .
Când zorii te cheamă din nou la drum , fii vesel şi dornic să ajungi . Priveşte cerul şi norii diafani peste întinderea pământului , ascultă glasul naturii , ea îţi va spune când vei ajunge .
Şi când ajungi la poarta cetăţii , de ai gând curat şi inimă bună cheamă numele meu şoptit şi eu te voi auzi . Îţi voi ieşi în întâmpinare cu flori albe prinse-n păr şi mă voi pleca în faţa călătorului din tine .
Şi mâna mea spre tine voi întinde , să te poarte prin cetatea unde toate cântă , prin cetatea frumuseţii şi blândeţii , prin cetatea înflorită .
În cinstea ta vom sorbi din cupe de cristal licoarea înţelepciunii şi-a zărilor albastre .
Bine ai venit !
Autor: Iudita Ecaterina
