Poezii din vol. <> II


FĂRĂ MIRARE

Mereu

materie devin

fără surâs

fără suspin

Bacovia

nu bănuia

cât de uşor e

să devii

tu însuţi

haina cea mai grea

În mine

un străin ar vrea

s-asculte

sunete obscure

Dar eu

nici nu-mi mai amintesc

să-l fi-ntâlnit

Mă-ntorc

în forma cea mai clară

şi de pe-acum

mi se năzare

c-o piatră mi s-a prins de trup –

ca-n joacă, fără nici o ură –

şi-n ea pătrund

fără mirare.

MIRAREA MEA DE MINE

Eu sunt mirarea mea de mine:

întreabă-mă şi n-am să ştiu

nici cine sunt

nici unde plec

ştiu doar că vin din împlinire

Mereu eu vin

de n-ai să crezi

priveşte-mi urmele:

topirii

încredinţez mereu zăpezi

Nu te speria dacă-ncolţesc –

presimt în mine-atâta iarbă

că n-am puterea s-o opresc

Eu sunt sămânţa

şi cu preţul

mirării mele-am să plătesc

explozia de coji puzderii

Stai lângă mine: blând şi bun –

vreau să rămânem doar noi doi

povestea Evei să ţi-o spun

Tu poţi să mă transformi în vers

pe când o mână nevăzută

ne lasă să plutim miraţi:

nimic şi tot în univers.

SĂ CRED CĂ VIS A FOST

Vreau doar s-adorm

să trec

din somn în somn –

în vis mi-apare lumea mult mai clară

Ce pot să fac printre atâtea gheţuri

şi trează

cum să-ndur noaptea polară?…

În somnul meu

mă simt ca o regină

La sănii înhămaţi

am câini şi reni

Îmi va surâde somnul meu de iarnă

cu capul drept pe muşchi şi pe licheni

Nu-mi va fi teamă –

jur pe Empedocle –

înconjurată de-aer, apă, foc

pământu-mi va fi singurul prieten

dormind cu nesfârşirea la un loc

Schimbându-mi forma-n fiecare somn

mereu cu un atom să curg mai jos

să cred că vis a fost tot ce-am trăit

fidelă să-i rămân lui Democrit.

DESTIN

Aştept –

fiinţă fără adăpost –

s-apară după Stâncă

Înfricoşătorul

Eu nu prefer

nici Scyla

nici Charribda –

păstrez cu violenţă

în mers

doar drumul drept

Şi mersul meu

păstrează

o aură de zeu

Neliniştea

mi-e punctul de sprijin

când mă pierd

incertitudinea –

coroana.

ZBOR ÎNTRE SPAŢII

I

Un zbor între spaţii mi-e gândul şi sper

în mine s-ascund un petic de cer

cu ochii închişi să presimt Aurora

ascunsa, vibrând a stihiilor hora

E totul un dans nevăzut, inefabil

crezând doar că este, devine palpabil

şi lumea întreagă de este-un ascuns

născută mereu din ce-i nepătruns

aştept să devină din surda mutaţie

divina, deplina, de vis revelaţie

Doar tu mai rămâne

doar tu să-mi faci semn

să-ncep să plutesc

să-mi fii un îndemn

Să pornim spre lumina

ce nu se întunecă

pe când în preajma ei

totul alunecă

O mână să-ntindem către vechea pleiadă

ce-şi lăsau nemurirea unii altora nadă

găsind ca izvor al vieţii şi-al morţii

Nemărginitu-n care ne învârtim cu toţii

E nedreapta răsplată a ieşirii-n lumină

când fiindele toate îşi vor din nimic vină?

O luptă fratricidă le-ndeamnă pas cu pas

din veşnicul repaus vieţii să-i dea glas?

Sau doar e-o dăruire şi-al ei dar e întors

când din tot ce devine, alt punct e luminos?

Doar după cum arată, tu poţi s-atingi cu mâna

când vrei, Nemărginitul. E apă, foc sau aer

ascuns e în el însuşi, din el s -arată-ntruna

Şi noi – o rostuire-n acest nemărginit

înconjurat de ape, de neguri şi zenit

plutim ca aisberguri pe un ocean de ape

tânjind de dor şi sete Absenţa să ne-adape

Un miracol al firii suntem, dar în doliu –

cu violenţă clipa s -acoperă-n linţoliu

lăsându-şi fiinţa cu indiferenţă

urmându -.şi doar ritmul în altă prezenţă

De vrei entuziasmul să-ţi cuprindă fiinţa

te dăruie iubirii şi-ţi împlineşti dorinţa

Iubirea e mişcarea ce în stihii pătrunde

rotindu-le pe toate de bucurie-n unde

E sine inefabil ce doarme în Olimp

lăsând pe-a noastră frunte o aură, un nimb

Tu codrul ţi-l alege ca tainiţă-a iubirii –

aici ascuns e viul, precum spuneau cabirii –

dar să n-adormi sub frunze, să nu prinzi rădăcină –

dormind, devii tu rodul, tot tu devii tulpină

Un trunchi de brad din tine spre cer

va vrea să crească a cerului coroană

şi axa pământească

În valuri de căldură atunci te vei desface

lăsând să încolţească cuprinsă de fiori

sămânţa care ştie că-n ea te desfăşori

Plesnind de bucurie îţi va întoarce darul

fiind chiar de Femeia şi tot ea şi Bărbatul

ce străjuie altarul

E încă sfântă clipa când vrea a se divide

dar clipa următoare nu se mai poate-nchide

O curgere latentă ce nu se mai opreşte

ne-aduce în prezenţă şi iarăşi ne roteşte

Pădure, mare, lună sau soare şi câmpii –

în toate se ascunde rupându -se-n fâşii

Şi toate le întoarce mutându -se-n alt loc

făcând din apă aer, din aer, făcând foc

şi toate le întoarce în negura uitării

din dor de sine însăşi, ea glas îşi dă chemării

Din ea întinereşte, născându -se-n visare

se recunoaşte-n clipa ce veşnic o divide

dar tot rămâne-ntreagă –

din tot ce dăruieşte, nimic nu-i ruinare

Ei însăşi se opune, ascunsă-n darul său

şi dintre toate-n lume, doar Timpu-i este zeu

Doar Timpul o dezbracă de ceea ce ascunde

făcând apoi să piară ce iese în lum
ină

ca un castel la mare ce creşte din nisip

furat apoi de unde

Pe sine se gândeşte cu infinită sete

dezvăluindu-şi sinea în mii de portamprente

ce-ntruna sunt răpuse de tainica rotire

făcând din a lor moarte întruna dăruire

Şi, în sfârşit, o clipă, Făptura şi-o zăreşte

străluminând în noapte în stele cu noroc

spre curţi de dor urcuşul şi coborârea sorţii

făcând din apă, aer, din aer făcând foc.

ZBOR ÎNTRE SPAŢII

II

Ascultă-mi şoaptele îndepărtate –

e-un semn că

şi-alte vieţi eu am trăit

Pe roata stelelor

încercănate de cer

nu ştiu

a câta oară m-am ivit

Vârtejuri de atomi

plutind în spaţii

prin ce miracol oare

s-au ivit

de-n plasma lor

când ochii i-am deschis

am respirat întregul infinit?…

Desprinsă bine încă nu eram

de-acel vârtej

ce m-a adus din spaţii –

o mână era apă

alta foc

părul era-ncâlcit ca la sihaştri

şi mă roteam cu tine la un loc –

două comete rătăcite

printre aştri

Nici nu ştiam cine îmi sunt părinţi –

mă închinam lui Thetis sau Ocean –

şi m-am trezit a doua zi pe Terra

păgână rătăcită printre sfinţi

Eu ca-ntr-un vis

îmi depăn rostuirea

ştiu doar

cum să-ţi răspund

când tu mă chemi

Hai, cheamă-mă!

Ca să începem dansul

pe care-l ştim

din neştiute vremi.

ZBOR ÎNTRE SPAŢII

III

Mă învăţaseşi

zborul între spaţii

c-aş fi chiar eu

o stea din constelaţii

şi-acum un hău

ce nu-i adânc

nici ‘nalt

m-a tot cuprins

Mai pot să cred în salt?…

Fiinţa mea

era cu tine geamăn

şi glasul tău

trezea în mine sorii

Mă legănai ca şi cum

erai leagăn

şi-acum

din vina cui

mă laşi ninsorii?…

E totul

o desfacere din sine

şi-o-ntoarcere ‘napoi

şi iar o dare –

aşa m-ai învăţat

printre săruturi –

dar nu m-ai învăţat

că-n acest Tot

tot ce se naşte

renegându-şi Muma

cuprins e

de-acel văl

numit Uitare

pe cine

dintre anticii părinţi

să-l chem

de-a ta purtare

să-mi dea seama?

,,Dintre cei vechi

iubesc pe -Anaximandru –

te ascultam spunându-mi

cu glas tandru –

Simplicius, Parmenide,

Heraclit Obscurul

l-au urmărit

cum doar Cenuşăreasa

a mai fost

când şi-a pierdut condurul

Aerul, focul

apa sau pământul

în oarba lor mişcare

sunt Cuvântul

şi făr’ să ştie

sunt tainica fire”

E un motiv în asta

ca şi tu

să nu mai recunoşti

că mi-ai fost zeu

când eu

de dor nu pot

să-mi vin în fire?…

De ce să-i reproşezi

mereu lui Platon

că-n fire a găsit

doar o Idee

şi a produs

în absolut mutaţii

din ştirbul Element

făcând un lucru

cu-atât

de numeroase variaţii?

când tu –

făr’ să m-aştept –

mă laşi tot alta

fiindcă din tine

când te desfăşori

în graţii te întreci

cu varianta

Mă vrei

un zbor egal

şi fără aer?

Când lână n-ai

ce poţi

să torci din caier?

Sunt propria-ţi imagine –

spuneai

când mă iubeai

Pigmalion cum îşi iubea

a sa sculptură

şi-acum

unde-i tot

ce a fost rai?

Ştiu

tu pe Nietzsche

dintre toţi iubeşti:

lumină este

tot ce tu atingi

şi scrum rămâne

când iubirea stingi.

RĂMÂI AŞA

Nu mă căuta

mai aproape

de Calea lactee –

sunt numai cânt –

Doar firea –

taină

cufundată-n uitare –

rămâne gând

Eroare

devine totul

când iubeşti

împrejmuirile

Rămâi aşa

şi-ai să-mi vezi chipul

oglindindu-se

în adâncul fiinţei tale.

 Autor: Olga Alexandra Diaconu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s