Parcul Copiilor


Pe-aicea trec încet, de câţiva ani

în fiecare zi, cu gândurile mele,

pe care le împărtăşesc unor castani –

prieteni vechi, şi unor rândunele.

Pe-aici mă ştie fiecare frunză

şi fiecare fir de iarbă din covor;

deasupra cerul ţese ca o pânză

nor şi speranţă, fâlfâit şi dor.

La Răsărit pluteşte Mureşul agale

ducând pe apă amintiri şi vis,

de peste tot îţi ies copii în cale –

izvor de zâmbete şi stări din Paradis.

Iar seara când merg pruncii să se culce

apar îndrăgostiţii pe alei

nebănuind în clipa asta dulce

că peste ani vor reveni cu nepoţei.

Arad, 19.01.2011

 Autor: Florin T. Roman

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s