paradoxuri


-/

paradoxuri

eu, ca buddha, aşez timpul în altă ordine,

toamnele şi iernile le las în urma amintirilor,

dar şi tăcerea iubirilor moarte, amintind

tumultul asurzitor al cascadelor sau zgomotul

surd al morţii care ţipă în urechi;

cine poate fi răspunzător de visele noastre,

de orbecăirea zilelor prin care ne ducem existenţa,

paradoxuri sau evoluţii contrare, timpul

ca o pepinieră a deznădejdii care vine

pe laptele zorilor, trezindu-mă din coşmaruri,

ca pe majestatea sa holderlin, însingurat,

cufundat în tristeţe, cu care adesea intru în vorbă;

el mă învaţă despre călătoria în nirvana,

despre hieroglifa pictată peste cer

din care fug încet umbrele amintirilor,

despre pasărea cu ciocul de aur ca dar al morţii

unde există fum, cenuşă, fisuri şi uitări

care ies din plămânii paradisului;

ştiu că ne vom repeta în firele de iarbă,

ştiu că ne vom regăsi în copaci, în culoarea

trandafirilor, în frescele din stampele viitorului,

în seminţe şi flori care izbucnesc din piatră;

zeus a spart clipa şi ne-a aşezat în mijlocul

timpului, în frisonul continuu al vieţii,

el ne-a dat puterea să iubim şi să urâm,

el ne-a dat femei să le iubim cu bucurii pătimaşe,

trupuri în care se aprinde

sideful şi lumina, strălucind a lebede

şi care adesea rămân ca vadurile secate

ale unor râuri care s-au stins demult,

tânjind fără speranţa după umbra lor…

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

 Autor: Ionescu Ion

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s