Ostaşul iernii


Este ziuă, ger cumplit,

Iar străjeru-i fericit

C-acel bulgăre de foc

Nu s-a arătat deloc.

E amabil, arătos,

Şi-i zâmbeşte călduros.

Dar de-apare o clipită

Sus pe bolta vătuită,

Ziua-ntreagă-i obosit

Şi de griji învăluit.

Mintea sa cea înţeleaptă

Către umbră îl îndreaptă,

Până când iarna măreaţă

Va porni spre ţări de gheaţă

Şi-i va strânge-n garda sa

Pe toţi oamenii de nea.

 Autor: Cristina Ungureanu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s