Nu sunt Penelope!


N-am avut niciodată plete lungisă-mi înfăşor sânii în ele şi pentru o clipă aşade nebunie să le mângâi,nici nu am ţesut covoare cu pletele mele de cărbune,să fie nopţi alese cu stele şi vise acoloîntre iţe şi freamătul războiul bătînd lâna în fus -tac-tac,să-mi spun Penelope,să dau ochii peste cap,să privesc pe sub gene umbroase cu ochi trişti, dar uscaţi!poate sînt doar izvor de lacrimi fără numechip comun, părul scurt,poate buzele mele roşii sînt doar petale de floare carnivorăşi deşert de jur împrejur…uite cum soarele se mişcă rotund şi cuprinde orizontul,aşa privirea mea din apus în răsărit,uneori umedă,alteori arşiţă,dar mereu vieşi mâinile căutînd cuvinte în ţesătura de lînă aspră,aşa petrec timpul în pleata mea scurtatăşi timpul mă joacă pe degete!eu îi fac ochi dulci,să-l prind în mrejele clepsidrei mele,alteori mă biciuie pînă la sînge şi pe truplinii adînci în carne şi în piele…stau,îmi privesc mâinile,îmi privesc ochii în oglindăstrălucire fără trup,aşa culeg cuvintele,aşa chipul meu în asteptare moare fără timp…era o femeie frumoasă, unică,puţin zurlie dar cu zîmbet nebun,era o femeie ciudată cu tăceri şi ochi tăciuni,era o femeie fără glas şi fără nume,era o femeieera…
 Autor: adriana moscicki

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s