Nebiblică


Nu muntele e-nalt în măreţie,

ci boaba de nisip

ce mării îi dă sfatul

hotarul cât să-i fie

şi până unde plânsul ei.

Nici soarele, de n-ar fi fost

Porunca Nouă

pe care doar lumina

izvorul ei i-a cunoscut.

Eu l-am văzut

îngenuncheat sub firul ierbii

tot focul din eoni

cerşind pentru-n sărut,

de care lacrima i-ar spune

că-i doar un strop de rouă,

nu pragul şi altarul ce sporesc

fiorul de nuntire din minune.

Puternice

nu-s nici tornada, nici furtuna

ce răzvrătesc şi marea şi pământul…

Cum ai născut Cuvântul,

Atotputernice,

uşa prin care treci fără de cheie?

Apoi pe om,

de ce-l făcuşi arcuş fără de strună?

Abia târziu

ca să-ţi devină cântec de potir,

dar iarăşi –

pentru ce din pâinea lui ai rupt

să-i faci femeie?

Scripturile nici până azi nu ştiu

precum nici ei fiindul împreună,

când trupul Evei

un sfert era spre mugur,

iar necântatul – şoapte,

că mărul nu rodise încă frupt de noapte,

iar vinul roşu-al sevei

era pe buze însă nerostit,

până când lacul s-a trezit,

spun unii,

îmbrăţişat de cerul făr de nor

strângând în pumn până la sânge

ultimul nasture al lunii

ca solz de şarpe lucitor.

 Autor: Dumitru Ichim

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s