Moartea şi nemoartea


Moartea şi nemoartea

Moartea nu te loveşte mereu în cap,

Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,

ştiaţi că ursul este-o grindă?

Solbancul e un element?

Navele sunt la răscruce,

Îmbracă-te, de poţi, în fleşă, în canafas.

Abluţiune, pură dorinţă de a iubi.

Spune păstorul – trăieşte cu mine,

Fii mireasa mea, pădurea răspunde,

A mea, a mea, a mea,

Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,

Norii filmează în linişte totul,

A mea, a mea, a mea.

Moare păstorul, trec generaţii

Marlow muri în duel,

trece iubita cu unghii făcute ,

a mea, a mea, a mea.

Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,

Iubirea îmi bea sufletul,

Accent rodnic, fertil,

Pauză adulterină, deflorare antropomorfă,

A mea, a mea, a mea.

Iarba cântă, vântul plânge,

Inima pe loc se frânge,

Pe sub piele îmi trec fluvii,

Între dor şi sărut, mugurii gleznei,

Iubeşti, tu nu-ţi pleca privirea,

Despuiată, nu te vei ruşina,

Minte limpede, sex fremătând,

Dansul mâinilor, unde

ne mai putem despărţi de dragoste?

BORIS MARIAN

 Autor: BORIS MARIAN

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s