La vremea amurgului


După o colină, ce pare de foc,

Se scurge, u020bncet, soarele-n amurg.

în văzduh vibrează fluiere de soc

Şi, prin firul ierbii,-izvoarele lin curg.

Ru0203nd pe ru0203nd, apar umbre-n orizont.

Colo-n valea-ngustă. Vin dinspre ogor

Osteniţi şi gu0203rbovi, aşezaţi u020bn front,

Dup-o zi de stat sub soarele-arzător,

Cu coasa pe umăr bătru0203ni rămaşi u020bn sat.

Mai vine, pe ici-colea, miros de pită caldă,

Ţăranii-adulmecă şi merg mai apăsat,

Se-opresc şi la fu0203ntu0203nă şi iau apă de scaldă

Şi se răsfir-apoi, fiecare-acasă.

Uliţa-i pustie, doar cu0203inii ce mai latră

Cu0203nd scu0203rţu0203ie vreo poartă sau la băcăneasă,

Aşteptu0203nd vreun os sau resturi din vatră.

Urfet Şachir

Mangalia, 28.01.2015, h: 0.17

 Autor: Şachir Urfet

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s