La Bolta-Rece


-/

La Bolta-Rece

Eminescu la Bolta-Rece,

fumează şi petrece,

Creangă îi povesteşte ceva,

o singurătate ucigaşă străbate

prin inimile lor,

e iarnă sau moarte,

zăpezile ca nişte femei în alb

cad din ceruri peste privirile lor

prin ochiul de geam

care dă în uliţă;

fiecare colţ de stradă e o gară

din care ţâşneşte trupul Veronicăi,

între lumânările groase

aerul face să tremure

flacăra şi fumul;

se-aud paşii care n-au sunet,

Veronica coboară lent şi sigură,

mişcând aerul printre nămeţi,

ignorând însăşi existenţa lumii,

venind la Eminul ei;

un dangăt de clopot plânge pe cineva;

când apare Veronica,

Eminescu simte o adiere nebună de rai:

Mihai, zgrăbunţule,

e ora noastră de aur, hai…”

e târziu, seninul zăpezii trece fluturii albi

peste vârfuri de tăcere,

cei doi o se îndreaptă spre gazdă,

Creangă în urma lor îi priveşte

ca pe doi zei.

marţi, 6 ianuarie 2015

 Autor: Ionescu Ion

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s