Ite, Missa Est


Cuvine-s-ar să-ngenunchez

cum cere taina-ascunsă în rărunchi,
dar trandafir de munte, măcieş,
nu am nici aripi, nici genunchi.

Sălbatică mi-e ruga – rostul pietrei
când unda apei şoapta i-o ghioaşă,
şi totuşi Maica Ta,
când din adânc i s-a-nchinat pădurea
ca rugului aprins,
tăcerea mea flămândă
o-ncoronase-n roşul de măceaşă
cu-o luminândă.

Întreaga iarnă, stihurile mele,
încondeieri de îngeri, mai aiurea,
flămânde-mi vin, străine, fără haină
cerându-mi găzduire întru cuvântul Tău.
E oare ceva rău
de-Ţi împrumut potirul
ca noaptea lor să le-o aprind
din rugul ce-ai uitat nestins
la Cina cea de Taină?

 Autor: Dumitru Ichim

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s