Iov – Prima Denie


”Cred că-n zadar încerc să Te mai strig

să mă dezlegi de Iov.

Ce oare n-am cercat

să-l spurc la gând cu îndoială,

dar mi se pare

că mi l-ai pus momeală

hiclean întinsă pe cârlig.”

Aşa sporovăia cu sine însuşi,

luceafărul cu-adâncul scufundat.

”Chiar eu pe muche

jocul de-a fi ne-firii l-am ales

sperând să Te ţintesc

răzbunător prin spatele de ceas.

Ce aş putea să-i mai răpesc

când numai Tu i-ai mai rămas?

Oh, ştiu ce vrei!

Când crâncen mă striveşti lângă pârleaz,

încerci prin Iov ca să mă frângi

unde-s mai tare în cerbice,

cu-această râmă, târâtoare;

în maţe, creier şi grumaz

afurisenie…”

”Răbdare, Sabaot îi zice,

acesta-i doar un început şi prag,

jocul de-acum sporeşte-n rămăşag,

cu Iov la prima denie.

Incalte,

nu te grăbi,

că vin şi celelalte.”

 Autor: Dumitru Ichim

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s