Ileană


Ileană, e fericirea ta mahmură

sau noaptea-şi rupe de la gură

să-ţi scape stele-n părul tău,

tăiată albie de roşu râu?

Când faci autostopul printre versuri

stă lumea şi-ţi cântă tristeţile

şi-ţi rupe nopţile

şi-ţi scrijeleşte inimile

strânse sub unghiile înroşite;

că ele nu mai bat când tu îţi strângi arterele

ca nişte jucării rănite

de-atingerea străină a cărnii-ngălbenite.

Ileană, mai scapi din două-n două zile autobuzul

şi-l laşi să te aştepte-n case blestemate;

tu-l amăgeşti că ai s-ajungi întreagă,

dar uiţi pe drum câte un suflet, câte-o vlagă.

Unde-ai lăsat pământ să crească flori,

Tu n-ai ştiut c-acolo-n suflet cresc doar aripi.

şi de-ai crezut în cosânzene şi-n fiori

n-ai nicio vină c-ai iubit actori;

curând îţi luminează dimineaţa sticla,

dar zahărul s-a-mpuţinat cu zile,

cu ce amor să-ţi amăgeşti cafeaua,

cu ce scânteie-ţi vei arde ţigara

şi cu ce demoni vei dansa spre seara?

Ileană, lumea spune c-ai înnebunit…

…ce ştie lumea ce-ai trăit.

 Autor: Lorena

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s