ICOANĂ A-NDURĂRII sonet-acrostih


Suavă şi candidă, şi-atâta de frumoasă

Fecioară Preacurată, a crinilor regină,

Ascunsă fericirii, durerii nestrăină,

Născută spre-a fi Una, între alese-aleasă,

Te însorit-a Duhul şi-ai înflorit Lumină,

Adus-ai fericire-n a sufletelor casă,

Fiorul împlinirii în vreme nemănoasă,

Extaz şi armonie, o, maică, eşti divină!

Cucernică, duioasă şi-atât de înţeleaptă,

Icoană a-ndurării pe-al nemuririi-altarul,

O lume,-a sa privire, spre tine o îndreaptă.

Ascultă-ne, Preabuno, spre noi-„ţi-ndreaptă harul,

Rugăm de a Ta rugă în vis, în gând, în şoaptă,

Ăst drum ni-l netezeşte,-ndulceşte-ne amarul.

 Autor: Maria Niculescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s