ex nihilo


aşadar,

cum spuneam, mai devreme,

e atâta tăcere în jur,

parcă nu se mai termină;

de unde-o veni,

din ce o fi alcătuită,

şi ce-o ieşi din ea, oare?

Însă, ce mai contează

aspectul ăsta, atât de minor,

când sunt doar la un click distanţă

de toată fericirea

ascunsă cu grijă

prin acest calculator.

Trebuie doar un simplu gest,

să mă apropii de tastatură

să o şterg cu palma

până când îi voi auzi

toate eşecurile vieţii ei

neînsufleţite

rostite chiar aici

în tăcerea asta.

Asta-i bună, acum

nu pot fi chiar toţi

mulţumiţi

de ce au

sau sunt,

aşa că,

uitaţi-vă la mine

şi înţelegeţi, vă rog

că am ajuns doar la un click distanţă

de toate lucrurile bune

înălţătoare şi

unice

care se află de ceva timp

în el –

în calculator.

Trebuie doar

răbdare,

curând voi ajunge acolo, înăuntru

să aprind lumina şi

mă voi aşeza pe scaun

să privesc prin sticlă

înapoi, la tot drumul pe care l-am făcut

să pot bate din palme şi,

click!

în sfârşit,

se lasă întunericul,

frigul,

şi urmele paşilor până aici sunt doar

pixeli cu animale sălbatice

ce fug de iarnă şi moarte

în tăcere.

Kurt a fost un om,

oarecare.

 Autor: Sorin Tunaru

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s