Emin


-/

Emin

Emin doarme peste timpuri

Lângă teiul lui cel sfânt,

Rege peste vaste -ntinderi,

Între cer şi-între pământ.

Emin pe buză de lună,

Stă la margini de cuvânt,

Când încearcă să-l răpună

Numai spicele de vânt.

El putea să fie-o stea

Sau luceafăr din alt timp,

Arzând de asemenea

Caşi zeii din Olimp…

Numai creanga visului

I-a dat aripi ca să zboare,

Deasupra abisului,

Printre timpuri călătoare.

Emin surâde prin vreme,

Într-o lume mişcătoare,

Parc-ar vrea ca să ne cheme

La o viaţă viitoare.

Corpul lui nu stă pe piatră,

Când se va fi stins demult,

Nimbul vieţii peste vatră,

L-a fulgerat în cuvânt.

Masca lui o să ne cheme

Într-un sângerat apus,

Când răpus de-atâta vreme,

În mister va fi ascuns.

duminică, 4 ianuarie 2015

 Autor: Ionescu Ion

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s