De-un nins aprins


Zile-ntregi a nins, tot nins,

dar dorul, cărbune aprins,

în pieptu-mi nu s-a mai stins!

Mă arzi, o faci dinadins,

şi sufletul, când l-ai atins,

îl făcuşi tot de-un roş aprins.

M-am prins…

E tot acelaşi foc nestins,

tot Prometeu, cel neînvins,

ne mistuie cu-n văl încins…

Ce mai sunt eu? Un simplu ins?!

M-a nins, m-a nins, a nins…

Pace vouă… fir întins!

 Autor: Mihai Cotea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s