DE MOR


De mor, mă duceţi unde pacea-i sfântă,
Cu păsări care, astrelor, cuvântă
Iară Pământul, Cerului, se-nchină
Îi mulţumind pentru a sa Lumină,

Acolo unde frunza stă şi-aşteaptă
A vântului mângâietoare şoaptă,
Unde coline, de iubire mute,
Zefirul cheamă, blând să le sărute,

Unde suflarea,-ncetinindu-şi zborul,
Va lăcrima, unindu-se cu norul,
Acolo unde Marea-n legănare
Se-ngeamănă cu-albastrul dintr-o zare,

Unde, mireasă, Ziua se cunună
Cu Întunericul, ţinându-se de mână,
Unde Tăcerea cântă din vioară
Iubirii, pregătită ca să moară.

 Autor: Maria Niculescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s