De-mi picură piatra…


De-mi picură piatra o lacrimă-n stele,

Iar ceaţa mocneşte pe-o flacără albă,

Coboară-mă, Doamne, tulpină de nalbă,

Căuş de lumină purtat de nacele.

Adună-mă-n palme din tulburea-mi undă

Şi moartea mi-o-nchide încet în firidă;

Un şipot – izvorul îmi e atlantidă,

E fum de tămâie din taina fecundă.

Mai stinge-mă, Doamne, în bobul de soare,

Când ţipătul nopţii mă-nghemuie-n lună,

Iar şarpele mitic, înscris pe o rună,

M-o pierde niciunde, m-o pierde în mare.

De-mi picură piatra o lacrimă-n stele…

M-o arde pământul sub crucile-mi grele.

 Autor: Iordachescu Dragos Nicolae

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s