canibal


atunci,

eram un pui de canibal,

muşcam fetiţele mai goale

de buci, de coapse,

ori de şale,

ori de parfumul inghinal…

mă alergau apoi în ceată

şi mă-ntindeau pe piei de zebră,

să-mi muşte trupul

prins de febră

şi spasme scurte hormonale;

că-n tribul meu,

de pui sălbatici,

erau şi ele canibale…

din vremea aceea-ndepărtată

mă-ajunge azi o amintire

în fiece sărut de fată.

 Autor: nicolae vaduva

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s