AMPRENTA DIVINĂ a Mariei Tacino-carte de căpătâi-


AMPRENTA DIVINĂ a Mariei Tacino
-carte de căpătâi-

Privind „Amprenta Divină”, scriere a Mariei Tacino, am aflat încă înainte de a intra în posesia acestui alt soi de „manual teologic” despre paralela între Divinitate şi matematică pe care autoarea o face spre a demonstra existenţa lui Dumnezeu folosind principiile matematicii. Am fost descumpănită să aflu, pentru că -om de litere fiind în mod preponderent- aveam într-o oarecare măsură fobia matematicii şi clar mi-am spus încă de la început că nu voi reuşi să înţeleg raţionamentele doveditoare de DIVIN prin matematică în opera ce se dovedeşte a fi demnă de parcurs şi în mod necesar; mai mult, nu în galop, în ritm alert, pe fugă, ci disecând răbdător, analizând, mergând pe firul logicii expuse de autoare.
Dintru-nceput însă am avut o revelaţie: aceea că ştiu destulă matematică încât să ajung la sensurile, la esenţele, în miezurile pe care laborios Maria Tacino, prietena fiecăruia dintre noi, cei care dorim să vedem, să înţelegem, să ştim, ni le oferă cu relevanţă şi generozitate. Pentru că este -până la urmă- o matematică a bunului simţ; matematica pentru toţi.
Deasemenea caracterul adânc filozofic al lucrării deşi îmbie la a fi parcursă cantitativ, semantica densă (care nu are voie să scape decât -cine ştie?!- privitor la amănunt sau detaliu) nu permite „goana printre vorbe” pentru că, mai înainte de toate, cuvântul are preţul lui unic şi rangul de „CUVÂNT”.
Într-un crescendo fluent dar intensiv, Maria Tacino ne supune atenţiei ca pe o „Ştiinţă a Adevărului” Matematica. Aceeaşi materie cifrică, acelaşi limbaj în aparenţă arid dar cu atât de multe conotaţii către înălţimi abisale, către siderale genuni. Paradoxal poate părea. Nu e!
Ştiinţa despre Dumnezeu, teologia, primeşte prin „algebra” Mariei Tacino avans pedagogic, ţinută -nu în ultimul rând- deşi nu aspectul spune şi nici primează, cât mai ales bogăţia de idei faptic, concret aplicabilă în viaţa de zi cu zi. A omului de rând cât şi a aceluia… rar.
Am să închei pledoaria mea pentru această CARTE DE CĂPĂTÂI recomandabilă fiecăruia în parte, tuturora dintr-un condei, alegând un citat sugestiv:
„Dacă cineva consideră „seacă” matematica, doresc să precizez că este cea mai frumoasă, profundă şi metaforică poezie, atunci când o simţi.” (p. 42- Cap. „Matematică” din „Esenţa perfecţiunii”).
…şi un altul:
„Matematica atinge deopotrivă obiectivitatea adevărului, echilibrul înţelepciunii şi lumina creaţiei.” (p. 43).
Avem de-a face cu o înţelegere superioară a fenomenului absolut. Eu, cititorul recunoscător, mulţumesc Mariei Tacino că pot vedea cu o treaptă mai departe şi cu o secundă mai ager pot pătrunde miezul esenţelor.
Vă invit aşadar la lectură!
Cu drag…

(Dana Staicu- 17 ianuarie 2015).

Vizualizări: 8

 Autor: Dana Staicu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s