Puţin da’ bun, bre


Nu e cale să fugi de Trecut. Acesta ar fi, de fapt, un minunat prilej pentru un nou început, şuşoteşte melancolică o tipesă într-o comercială românească via radio în timp ce aştept, de mai bine de 40 de minunte, ca bacul să traverseze Dunărea.

Filosofică perspectivă, n-am ce zice! Fix ca de început de an. Care, apropo de asta, habar nu am cum va fi; unii zic, nici ei nu ştiu clar de ce, că s-au arătat semne bune referitor la ce ne aşteaptă, alţii au tăcut, circumspecţi, din gură. În ceea ce priveşte defunctul ‘014 lucrurile stau la fel: ce a fost a fost. Nu o mai poţi schimba chiar de ai vrea căci Maşina Timpului rămîne doar o elucubraţie sefe. Iar de ar exista nu ar fi folosită pentru ca orice necunoscut să-şi remodeleze propriul trecut. Despre partea financiară a acestei idei creţe, bună de stat la cioace la frizer – călătoria în timp, nu mai zîc nimic; o las ca subiect pentru altă dată. Altfel unde în altă parte aş mai ajunge cu scrisul dacă nu acolo unde orice scriitor se teme? Na că m-am autointitulat „scriitor”, ‘tu-i figura mea de stil. Vorba aia: pana de inspiraţie nu-i pentru oricine.

Trecutul face parte din identitatea noastră de fiinţe cosmice. Sîntem individualităţi nu fragmente. Nu-ţi începi ziua şi nu o iei de la capăt în dimineaţa următoare. Eşti tu într-un perpetuum prezent pînă cînd… încetezi să mai fii. Simplu. Nu sec, doar simplu. Aici zace fericirea: în a descoperirea simplitatea universului ce te înconjoară. Măiastru, ca aripi de Pasăre Phoenix plutindu-ţi înaintea privirilor pe un vîrf de munte. Tu fiind cocoţat aici pentru că vrei să execuţi un salt cu parapanta întrucît vecinul tău îngust la minte căruia îi e frică de tot ceea ce nu are explicaţie imediată şi întrucît acelaşi vecin, invidios pe toţi cei din jur dar mai ales pe tine, vrea mereu să fie cu un pas înaintea ta. Că aşa e el, vecin dă treabă.

Nu poţi schimba trecutul dar nici nu-l poţi ignora. Ţi-a fost dat ca din el să înveţi, să te desăvîrşeşti. Nici asta nu vei reuşi dar dacă oamenii se pot împărţi pe categorii atunci categoriile astea îs: ăia care o ard pe „la mulţi ani”, pe „hai sănătate” şi pe convenţionalisme mimînd fericirea şi cei care urcă pe lunga potecă a desăvîrşirii. Vorba aia: a fi sau a nu fi e, în esenţă, a încerca sau a nu încerca.

 Autor: Iancu Mihu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s