joint, raţiune şi putere- un roman de debut


-/

– Nu. Am muncit şi am renunţat la viaţa personală pentru a ajunge în vârf. Dar nu fac niciun compromis cu nimeni. Ori tot, ori nimic.
– Ştii că rişti să fii eliminată, dacă te gândeşti să-ţi continui activitatea la una dintre firmele rivale.
– Fă-o acum, nu-mi pasă! N-am nimic de pierdut, spuse Elia privind în gol.
Mihnea scoase cu o rapiditate demnă de invidiat pistolul cu amortizor, din portarmul aflat la brâu, îl încărcă şi îi lipi ţeava de tâmplă, blocându-i orice mişcare, strângând ca într-o menghină, cu braţul drept, umerii şi gâtul femeii. Apăsă pe trăgaci. Elia închise ochii, stătea nemişcată. Mihnea încărcă din nou, trase. Nu se întâmplă nimic. Emoţiile creşteau ca la ruleta rusească.
– Dacă nici acum nu se întâmplă nimic, eşti liberă!
O pisică trecu prin faţa lor alergată de un maidanez negru şi mare. O prinse, îşi înfipse colţii în ceafa ei şi scutură capul de câteva ori. Mihnea îndreptă pistolul spre câine şi trase. Animalul rămase inert, cu privirea fixă, sticloasă. Pisica se zbătea, iar capul îi atârna într-o parte. Un glonţ opri durererea animalului sfâşiat. Ţeava rece a pistolului îşi reluă locul, la tâmpla Eliei.
– Ce-ţi doreşti acum? întrerupse tăcerea bărbatul.
– Să moară unul din noi.
– Chiar îmi doreşti moartea?
– Da.
– Poftim, fă-o! spuse bărbatul întinzându-i arma.
Fără nicio remuşcare Elia trase trei focuri, fără succes însă. Mihnea i-l smulse din mână. Nu-i venea să creadă că ar fi putut trage, că experimentul s-ar fi putut termina tragic.
– Eşti periculoasă! Ai auzit vreodată de suflet? Cu siguranţă că nu. Ai să mori singură, ca un monstru. Eşti de nepătruns, acolo în sufletul ăla cât un bob de piper. Curios este faptul că mai repede ajunge un bărbat între picioarele tale, decât în bobul ăla de piper.
– Mă plictiseşti, scuteşte-mă! Nimic din ce mi-ai spus, nu mă interesează. Între picioarele mele ajung doar bărbaţii pe care-i aleg eu. Tu ai ratat şansa asta.
Mihnea izbucni într-un râs zgomotos, batjocoritor.
– Ha! Ce te face să crezi că îmi doresc o purisancă? Oricând vreau, am sub mine femei mult mai tinere şi mai frumoase decât tine.
– Bine, noapte bună!
O urmări cu privirea până intră în curte. Se apropie de gardul înalt al clădirii. În scurt timp, zări aprinzându-se lumina la etajul unu, aripa din dreapta. Ferestrele erau înalte, elegante, asemenea caselor boiereşti din perioada interbelică. Îi văzu silueta conturându-se în lumina difuză din cameră. Rămase cu ochii aţintiţi pe trupul perfect al Eliei, care trăsese draperiile subţiri, dar care nu ascundeau formele delicate ale femeii. Mihnea se lipi de gard privind răvăşit spre geamul ei. Înmărmuri când auzi câteva acorduri din Careless Whisper, în varianta cântată la saxofon, acorduri venite chiar dinspre locul urmărit de el. Femeia asta avea ceva special. Saxofonul vibra, parcă urlând o durere mocnită, strânsă acolo de o veşnicie. Şi-ar fi dorit să fie lângă ea să preia acea durere, să o strângă în braţe şi să fie a lui. Simţea că dincolo de caracterul aspru, se afla o femeie deosebită…

 Autor: Claudia Minela

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s