Dumnezeu e fragil ca o magnolie (fragment III)


În geneză, scriitorul biblic face mare caz de „cuvânt” întrucât cuvântul e primul obiect de artă reuşit, realizat de om cu… lucrul mâinilor înţelepciunii lui. Prin acest fenomen l-a uimit, l-a depăşit pe Creator pentru că am mai spus-o şi mă repet, cuvântul nu a fost şi nu va fi niciodată pe buzele Creatorului. A se reţine că într-un psalm al lui David se precizează ,,glasul CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU”, ceea ce-i cu totul altceva.

Divinul e ca o vioară, nu scoate sunete omeneşti, nu ciripeşte precum pasărea, nu urlă asemenea fiarelor din junglă. El comunică omului, unicelularelor, firului de nisip prin creativitate şi instinct divin care nu-i o trăsătură umilă, animalică, marginalizantă ci garanţia vieţii în univers, de ce nu, chiar în celula divină.

Instinctul e mai necesar şi mult mai puternic decât raţiunea care ar ridica pe pământ o mulţime de turnuri Babel pe kilometru pătrat.

Instinctul divin lucrând prin creatură, o mai temperează.

Omul are acest handicap numit raţiune, vizibil în exterior, însă celulele care-i alcătuiesc organismul nu-şi lucrează viitoarea clipă conform direcţiilor impuse de raţiunea lui ci, sunt dirijate de către propriul lor instinct. Celula nervoasă are instinct. Acestuia, raţiunea îi mai aplică o rotiţă pentru a-l face să aibă halucinaţii, cărora raţiunea le dă un sens aparent. Comunicarea între celule, ca şi de la un organ la altul, tot prin instinct e posibilă.

Nu mă mulţumesc cu coordonatele spaţiale unde se pretinde a fi la un moment dat divinul în comparaţie cu existenţa mea. El are deja un conţinut în fiecare particulă al celulei tale. Nu-i un concept, ci un proces biologic divin, ultramicroscopic. . Locaţia unde te poţi întâlni cu divinitatea nu-i lucrată din cărămidă. Sunt convins că întâlnirea mea cu el e posibilă chiar şi în spaţiul acestei coli de scris. Ceea ce nu înseamnă că icoana e lipsită de valenţe divine. DAR ŞI COALA DE SCRIS se comportă asemenea icoanei, mă vindecă de vidul sufletesc.

Pentru unii filosofi creştini veşnicia înseamnă atemporalitate. De-ar fi aşa, s-ar asemăna cu pădurea adormită din poveste, care-i verde, impunătoare dar fiinţele din interior, deşi sunt vii, n-au mişcare. Cu alte cuvinte atemporalitatea, în concepţia unor gânditori mistici, n-ar fi altceva decât frumoasa din pădurea adormită. Adevărul se pare că-i altul.

Ce n-au înţeles ei, şi nu numai? că divinul nu are durată sau stabilitate în veşnicia sa, nu stă locului nici fizic, dacă e să ne ajutăm de acest aspect în plan mental. Poate i-ar fi necesar un scurt popas dar nu-i dă voie… mişcarea. Ea a fost înaintea începutului creării universului şi nu cuvântul, întrucât, acesta nu poate exista în afara ei, teoretic; în lipsa mişcării n-ar exista nici Dumnezeu. Probabil, ea l-a creat! Ore mă înşel crezând că SFÂNTUL DUH e mişcare?

Un filosof, Adler merge până acolo încât consideră că parte din mişcare a încremenit, rezultând ceea ce numim formele vieţii, ceea ce ar însemna că lumea nu a fost creată din nimic ci din materia primă care-i… mişcarea. De-ar fi aşa, din fiecare formă de viaţă, am obţine în laboratorul alchimistului: mişcarea. Cu paharul ne-am hrăni din ea.

Cred că a avut dreptate filosoful amintit, întrucât, în ultima vreme a fost admisă pe mapamond, susţinută şi de fizica modernă, ideea care confirmă mişcarea electronului în jurul protonului, ceea ce înseamnă că există viaţă şi în materia moartă.

S-ar putea crede că mişcarea e unica limită pe care am intuit-o, capcana în care a căzut divinitatea.

Nu, nu-i blasfemie, e logică şi necesitate: lipsind această variantă, Dumnezeu ne-ar fi părăsit. A se observa că am fost creaţi pentru că a fost posibil acest act în chiar sfera limitei divine, nu în afara ei. Veşnicia Lui nu este în afară ci în custodia limitei numită mişcare, indispensabilă unui Creator. În afara ei e tot ceea ce ar fi conceput mental, seamănă cu o puzderie de desene pe o bandă de hârtie.

Aşa se face, că într-un fel ideea de infinit pare falsă, adică infinitul nu există dintotdeauna şi nu va exista la infinit. Dacă ni l-am imagina, ar fi o linie ce nu se deplasează fără oprelişte în virtutea credinţei că ar avea la discreţie spaţiu şi culoarea verde care-i dă cale liberă. Creatorul construieşte infinitul prin creativitate, e Turnul Babel numai al său, vrea să atingă departele misterios de unde vine. Aş putea spune că Dumnezeu e înzestrat în profunzime cu posibilităţi de a construi orice, temelia tuturor edificiilor realizate de El fiind conştiinţa umană, în lipsa ei toată truda i-ar fi, ceea ce noi muritorii numim, arta pentru artă; ar înfrumuseţa haosul care, se pare că-i insensibil la asemenea bijuterii.

Să înţelegem că nici lui Dumnezeu nu i s-a dat nimic de-a gata!?

Nici după moarte sufletul creaturii nu scapă de mişcare, nici măcar atomii care au fost zidiţi în materie, pentru că, asemenea corpurilor cereşti, au instinct galactic, un apex al lor, adică un loc unde vor să ajungă. E posibil, ca tot spre acel apex să-şi orienteze Dumnezeu progresul infinit. De ce? Nici Lui nu i s a făcut cunoscut. Încă o dovadă că viaţa este mai presus de El.

Poate că acel lichid amniotic peste care se plimba Sântul Duh, este echivalentul supei primordiale de care vorbesc evoluţioniştii. În ea o fi apărut Dumnezeu-raţiunea, abia prin Iisus gruparea Treimică a primit inimă, adică puls.

Religia nu este un castel în aer: (Anatole France). Nu religioşii carierişti care-şi parfumează bărbile, trăiesc pe picior mare şi ascund prezervative printre filele sfintei scripturi, duc credinţa în Dumnezeu de la o clipă la alta, de la o generaţie la alta şi o vor duce spre finele veacurilor ci, credincioşii de rând, pentru care mesajul divin nu mai conţine în articulaţiile lui porţiuni pe care să le soluţioneze filosofic, impune direct opţiuni şi evaluări ale conştiinţei lor. În schimb, în concepţia religiosului, acelaşi concept biblic este considerat o infrastructură a creştinismului şi se străduieşte să plieze pe ea, conştiinţa credinciosului adevărat, pentru a-l ispiti, făcându-l, în acest mod, dependent de ea.

Pentru religie evoluţionismul e ca o pisică neagră, mult mai periculoasă decât diavolul. Încă nu a realizat că spiritul religios manifest, prin cuvăntul scris ilustrează fenomenele evolutive ale materiei. Astfel, Dumnezeu şi-a conceput Fiul cu o femeie. Să se poată bucura de un asemenea dar a urmat linia evolutivă a materiei. Divinul era în situaţia celulelor primordiale care nu cunoşteau altă distracţie decât diviziunea, cu alte cuvinte se înmulţeau fără nici o noimă, până când, două dintre ele sau unit rezultând un produs care va moşteni calităţi de la ambele. Ce era nou născutul Iisus decât un purtător de calităţi atât din partea divinului cât şi a mamei sale, Maria?

Exemplu amintit mai ilustrează încă un fenomen natural: cel al uzurii.

Amintesc iar plimbarea Sfântului DUH peste ape, care apă, după cum am mai spus, putea fi un lichid amniotic unde, nu vă sminîiţi, prindea cheag Dumnezeu Tatăl. Viaţa crează alte vieţi. Sfântul Duh, singurul fără început şi sfârşit, l-a scos din sine pe DUMNEZEU raţiunea, adică şi-a creat un organ care să gândească. Înclin să cred că are dreptate Sfăntul Damaschin glăsuind că „Dumnezeu are mai multe naşteri”.

Să desprindem de aici următorul mesaj: Dumnezeu e fără început şi sfârşit dar în linie întreruptă, prin predarea ştafetei? De-ar fi să dăm crezare apostolului Pavel când spune că Iisus a fost chiar Dumnezeu- ceea ce nu are logică- atunci moartea a însemnat sfârşitul pentru El, iar învierea un nou început dar nu pentru El
. Nietzche nu avea dreptate în secolul trecut propovăduind moartea lui Dumnezeu; de-ar fi să dăm crezare apost. Pavel, e mort de 2000 de ani, în cazul când a fost răstignit pe cruce! Sub acest aspect, în habitatul treimic fiind prezentă mişcarea, Iisus se comportă ca o celulă umană. EL e Dumnezeul de-acum, care, spre deosebire de defunct, ştie gustul suferinţei, are în genă condiţia de om. Sigur, nu cred aşa ceva, e doar o speculaţie pe seama afirmaţiei fanteziste a apostolului amintit.

 Autor: Dumitru Istrate Ruşeţeanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s