Cu taxă inversă


Aş fi plătit pentru discuţia noastră de ieri. Să fi sunat cu taxă inversă, dragă. Ne-am vorbit. Dar când ne-am şi spus ceva? Ai sufletul surd, fericito! Şi mut…şi e mai bine. Când n-auzi răul exterior din vorbele încărcate, rămâi integru la suflet. Nu? Da. Da, şi sufletul ţi-e mut, pentru că deseori nu mi-a răspuns strigătelor de disperare. Ah, şi-am uitat iar. Normal, eşti surdă şi mută pe interior, n-ai cum să mă vezi disperând. Ar fi fost mai simplu de înţelegeam asta mai demult. Acum… acum e doar normal. Am intrat într-o normalitate anestezică şi ni se pare că ne simţim bine. Aşa-i şi la spital…

Dacă ar fi să divaghez, mi-aş închipui că suntem la un spital spiritual. Nu există din astea, dar le putem închipui şi aşa vor lua formă. Ne oblojim rănile şi ne cunoaştem mai bine. Ştiu că şi pe tine te doare, ai nevoie de îngrijiri. Eu n-am ştiut să te înţeleg de multe ori, tu n-ai putut să mă vezi rănit adesea. Ne-am ascuns bolile lăuntrice dintr-o grijă supraevaluată pentru celălalt. De ce să sufere şi el? E tânăr. De ce să ştie ea? Nu merită. Orbecăind prin viaţă ne-am reîntâlnit. Ne-am pipăit sufletul şi am dat numai de răni. Acum le vedeam.

Se spune că tinerii sunt cei care îi părăsesc pe părinţi, luându-şi viaţa în propriile mâini. Asta e normalitatea (?!). La noi a fost invers, de parcă ambii am intrat în viaţă pe la uşa de ieşire. Inevitabil, a trebuit să facem totul derulându-ne spre început, în rewind. Nu înseamnă că am şi înţeles procesul. Ne-am ameţit şi am uitat de adaptabilitate. Ce mai e şi asta? Abia o pot pronunţa, d-apăi folosi corect. Un alt cuvânt cu care trăiesc aceeaşi experienţă e normalitate. E drept, nu-i aşa greu de pronunţat, dar e strâmb prin definiţie, incomplet. Ce să mai înţelegem?

Azi am gânduri pacifiste şi-mi pare că niciunul n-am fost de vină. Şi-apoi, ce rost mai are? Viaţa trece pentru amândoi la fel. Să ne urmăm şirul evenimentelor prescrise şi să nu mai trăim ca nişte proscrişi. Punct şi de la capăt. N-ar avea nici un rost să te pun acum să-mi explici cu taxă inversă tot ce-ai mai avea de spus. Azi nu-ţi mai cer explicaţii. Mâine…

 Autor: Mihai Cotea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s