Cauze simple – efecte sofisticate


Dacăciumaizbucnea, în Evul Mediu, din cauza mizeriei fizice în care se scălda minunata lume europeană atuncidepresia, această boală a civilizaţiei actuale, caracterizată de tot soiul de postmodernisme mai mult sau mai puţin inteligente, poate fi văzută ca ociumă morală. Şi, de ce nu, unavirtualădacă ar fi s-o ard pe figuri de stil situate la limita dintre decenţa limbajului şi snobismul acestuia.
Dincolo de orice alt aspect filosofic, depresia este, în primul rînd, o expresie adesacralizăriifiinţei umane, a laicizării acesteia pînă-ntr-acolo încît dincolo de acel punct începe ateismul cel mai pur. Iar asta pentru că lumea occidentală, expresie elocventă a Materializării, a căutat, asemeni doctrinei de tristă amintire pentru noi-românii:comunismul, să inoculeze ideea căFericirea e o treabă ce poate fi nu doar simţită ci pur şi simplu dobîndită aici, pe pămînt.Dincolo nu se ştie ce e, mai mult ca sigur nu e nimic, poate e doar un tărîm de basm unde fiecare trăieşte nirvanatic în propria feerie, poate că totul nu e decît un produs virtual al unei inteligenţe dintr-o altă galaxie care, din motive numai de ea cunoscută, se distrează creînd lumi. Cine ştie, speculaţiile nu produc nimic bun. Puternic e cel care răzbeşte în jungla dimprejurul lui nu în aia din vise… Ori idei de genul ăsta, de mii de ori mai subversive decît recentele atentate franţuzite, au creionat încet dar sigur, de-a lungul a ani buni atitudinea de înstrăinare a omului de zona cosmicului şi a transcedentalului.
În al doilea rînd: Andrew Solomon, un fel de expert al depresiei în teribila sa carteDemonul amiezei(ed. Humanitas, 2014) are mare dreptate cînd ia în calcul mecanismele de rezistenţă ce se activează în faţa depresiei; de ce unii cu depresie relativ uşoară sînt complet scoşi din funcţiune, iar alţii, cu simptome mai grave, par să găsească un sens vieţii lor, în ciuda încercărilor prin care trec? se întreabă retoric Solomon. În mod ironic, cei care nu mai vor să se gîndească niciodată la depresia lor sînt cei mai afectaţi, în timp ce aceia care îşi analizează depresia în profunzime şi găsesc o cale să o integreze în viaţa lor sînt cei care devin cei mai rezistenţi. Faptul că îşi cunosc depresia nu împiedică o nouă depresie să apară, dar, cu siguranţă, îi face mai apţi să accepte revenirea, mai capabili să tolereze spectrul mereu ameninţător al reapariţiei bolii, zice ca un înţelept predicînd pe vîrf de munte nea Solomon.
Ce vroiam să mai spun? A, da:nevoia de a citi ficţiuneşi, printr-o extensie de un anumit grad ocult, nevoia de a scrie (ficţiune şi nu numai) poate fi o bună metodă de a învinge depresia. Poţi foarte simplu s-o iei razna chiar dacă ai două facultăţi şi un mastermagna cum laudaela activ (sau mai ales asemenea persoane sînt predispuse depresiei!?) dar, una peste alta, sînt convins cămicrobul depresiei zace în fiecare dintre noi, chiar dacă nu vrem s-o recunoaştem.
Partea înfricoşătoare în toată povestea asta (deloc de adormit copiii, poate de trezit conştiinţe!) se leagă depiramida nevoilor şi trebuinţelordin 1943 a celebrului Abraham Maslow care situează pe cea mai înaltă treaptă nevoile de autodezvoltare. Ştiţi la ce mă refer, nu? La nevoi demoralitate,creativitate,spontaneitate,nonconformism. Pe scurt:partea estetică a vieţii. Care estetic e tot atît de folositor supravieţuirii pe cît de folositoare îi e o tabletă unui naufragiat într-un colţ unitat de Alaskă. Dar care estetic… face toţi banii. Fără el nu eşti decît o brută. Un cadavru ambulant, ăla despre care vorbeşte Bacovia în Plumb sau Cuptor.

 Autor: Iancu Mihu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s