BICICLETA LUI OARŢĂ


BICICLETA LUI OARŢĂ…

În sat, la noi, numai Oarţă avea bicicletă.
Venise cu ea de pe front.
Noi ceilalţi aveam cai, boi, oi, măgari. Şi aveam pământ, foarte mult pământ.
Oarţă trecea în fiecare dimineaţă cu bicicleta spre vale, adică spre centrul satului.
Ne uitam la el cu ciudă. Mergea semeţ, cu capul ridicat mereu peste lumea noastră.
Când au venit comuniştii, Oarţă nu a vrut să se înscrie la Gospodăria Agricolă Colectivă, pe motiv că nu are avere şi atunci a rămas fără bicicletă. I-a luat-o Ion al Ghebii, vecinul de casă şi singurul lui „prieten adevărat!”. „Asta e averea ta, bă, prostule şi eu am nevoie de ea!”, i-a zis Ion al Ghebii şi nu a mai descălecat de pe bicicleta luată cu forţa din mâinile lui Oarţă.
De când a rămas fără bicicletă, Oarţă nu mai apare prin sat.
Spune tuturor că el nu poate merge pe jos, ca ţăranii.
Aici, de, oameni suntem şi ne-am supărat şi noi pe Oarţă şi i-am spus, aşa, prin intermediari, că nu este frumos să ne facă ceea ce ştim deja că suntem, şi ar fi mai bine să se certe, dacă este bărbat adevărat, cu Ion al Ghebii, cel ce i-a luat pe nedrept bicicleta.
Oarţă ne-a ascultat sfatul şi s-a certat rău de tot cu Ion al Ghebii.
După ceartă a urmat o bătaie.
Bătaia a fost destul de straşnică, astfel că Ion al Ghebii a rămas fără ochiul drept şi Oarţă fără ochiul stâng.
Noi, cei de pe margine, ne-am declarat mulţumiţi de rezultatul încăierării şi ne-am bucurat când Ion al Ghebii i-a înapoiat bicicleta lui Oarţă.
În ziarul regional, vestea acestei judecăţi, oarecum contondente, a fost prost transmisă şi, ziaristul, care n-a participat la bătaia dintre cei doi, a scris că „un nebun de chiabur”, adică nenea Oarţă s-a bătut fără rost cu „un fruntaş al satului”, adică nenea Ion al Ghebii şi a concluzionat că „nebunul trebuie neapărat să fie dus la puşcărie, la Canal!”, ceea ce s-a şi întâmplat, a doua zi de la eveniment.
Noi, cei care am participat la bătaie, am încercat să spunem varianta corectă, dar nenea Ion al Ghebii s-a jurat pe toată avuţia lui, şi aici trebuie să ştiţi că nenea Ion al Ghebii nu are nicio avuţie, că el, Ion al Ghebii, este un colectivist cinstit, dar cinstit, care nu i-a făcut nimic „chiaburului de Oarţă”, şi aici trebuie să ştiţi că nenea Oarţă nu era chiabur, el, amărâtul-amărâţilor, era cel mai sărac om din sat, dar nimeni nu a vrut să ne asculte, drept pentru care nenea Oarţă, adică „chiaburul”, s-a dus acolo de unde nimeni nu s-a mai întors niciodată, la puşcăria de la Canal…
Bicicleta lui nenea Oarţă a rămas la Ion al Ghebii pentru totdeauna şi noi, noi ceilalţi, încet, încet am rămas fără cai, fără boi, oi şi măgari, fără pământuri şi fără nimic din ceea ce era al nostru înainte de colectivizare, dar, aşa, ca un făcut, în cinstea lui nenea Oarţă, ne-am cumpărat cu toţii biciclete!
Păcat că nenea Oarţă n-a mai scăpat de la Canal, că ar fi văzut şi el cum s-au transformat ţăranii lui, din ţărani-ţărani cu stare, în ţărani-ţărani cu biciclete, adică în „chiaburi”, cum ar fi spus Ion al Ghebii…
Iubirea, în sărăcie, îţi dă, oricum, o altă perspectivă şi chiar o altă demnitate…
19.11.2012,Piteşti

 Autor: George Rizescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s