W. S. Merwin -The Judgment of Paris


for Anthony Hecht

Long afterwards
the intelligent could deduce what had been offered
and not recognized
and they suggest that bitterness should be confined
to the fact that the gods chose for their arbiter
a mind and character so ordinary
albeit a prince

and brought up as a shepherd
a calling he must have liked
for he had returned to it

when they stood before him
the three
naked feminine deathless
and he realized that he was clothed
in nothing but mortality
the strap of his quiver of arrows crossing
between his nipples
making it seem stranger

and he knew he must choose
and on that day

the one with the gray eyes spoke first
and whatever she said he kept
thinking he remembered
but remembered it woven with confusion and fear
the two faces that he called father
the first sight of the palace
where the brothers were strangers
and the dogs watched him and refused to know him
she made everything clear she was dazzling she
offered it to him
to have for his own but what he saw
was the scorn above her eyes
and her words of which he understood few
all said to him Take wisdom
take power
you will forget anyway

the one with the dark eyes spoke
and everything she said
he imagined he had once wished for
but in confusion and cowardice
the crown
of his father the crowns the crowns bowing to him
his name everywhere like grass
only he and the sea
triumphant
she made everything sound possible she was
dazzling she offered it to him
to hold high but what he saw
was the cruelty around her mouth
and her words of which he understood more
all said to him Take pride
take glory
you will suffer anyway

the third one the color of whose eyes
later he could not remember
spoke last and slowly and
of desire and it was his
though up until then he had been
happy with his river nymph
here was his mind
filled utterly with one girl gathering
yellow flowers
and no one like her
the words
made everything seem present
almost present
present
they said to him Take
her
you will lose her anyway

it was only when he reached out to the voice
as though he could take the speaker
herself
that his hand filled with
something to give
but to give to only one of the three
an apple as it is told
discord itself in a single fruit its skin
already carved
To the fairest

then a mason working above the gates of Troy
in the sunlight thought he felt the stone
shiver

in the quiver on Paris’s back the head
of the arrow for Achilles’ heel
smiled in its sleep

and Helen stepped from the palace to gather
as she would do every day in that season
from the grove the yellow ray flowers tall
as herself

whose roots are said to dispel pain

W. S. Merwin –Judecata lui Pu00e1ris

pentru Anthony Hecht

Mult după aceea
înţeleptul putea deduce ceea ce fusese oferit

şi deloc recunoscut
iar ei consideră că amărăciunea ar trebui limitată
la faptul că zeii au ales pentru judecătorul lor
o minte şi caracter atât de ordinare
deşi un prinţ

şi l-au adus în faţă drept un păstor
o denumire care trebuie să ne fi plăcut
fiindcă se întorsese la ea

când ele au stat înaintea lui
cele trei
nuduri feminine fără de moarte
iar el a realizat că el era îmbrăcat
în nimic decât murire
un tremur al cordonului de săgeţi trecând
prin sfârcurile sale
făcându-l să pară mai straniu

şi a ştiut că trebuie să aleagă
iar în acea zi

cea cu ochii gri a vorbit prima
şi orice ea a zis el a continuat să
creadă că a memorat
dar a memorat-o ţesută cu confuzie şi teamă
cele două feţ
e pe care el le-a numit tată

prima vedere a palatului
unde fraţii erau străini
iar câinii l-au privit şi au refuzat să îl recunoască
ea a făcut totul clar ea era uimitoare ea
i l-a oferit lui
ca să îl aibă pentru sine dar ceea ce el a văzut
era dispreţul deasupra ochilor ei
iar cuvintele ei dintre care el puţine a înţeles
toate îi spuneau lui Ia înţelepciune
ia putere
oricum vei uita

cea cu ochii negri a vorbit
iar tot ce ea a zis
el şi-a imaginat că şi-a dorit cândva
dar în confuzie şi laşitate
coroana
tatălui său coroanele coroanele închinându-i-se
numele său peste tot ca iarba
doar el şi marea
triumfătoare
ea a făcut totul să pară posibil ea era
uimitoare ea i l-a oferit lui
ca să îl ţină sus dar ceea ce el a văzut
era cruzimea din jurul gurii ei
iar cuvintele ei din care el a înţeles mai mult
toate îi spuneau Ia mândrie
ia glorie
vei suferi oricum

cea de-a treia ochii a căror culoare
mai târziu el nu şi-o amintea
a vorbit ultima şi rar şi
despre dorinţă şi era a lui
deşi până atunci el fusese
fericit cu nimfa sa a râului
aici era mintea lui
umplută complet cu o singură fată strângând
flori galbene
şi nimeni ca ea
cuvintele
făceau tot să pară prezent
aproape prezent
prezent
i-au spus Ia-o
pe ea
oricum o vei pierde

doar atunci când el şi-a întins mâna înspre voce
de parcă ar fi putut lua-o pe însăşi
cea care vorbea
de care mâna sa era plină cu
ceva spre oferire
dar a oferi doar unei dintre cele trei
un măr aşa cum se povesteşte
discordia însăşi într-un singur fruct pieliţa-i
deja tăiată
Celei mai cinstite

apoi un zidar muncind deasupra porţilor oraşului Troia
în lumina soarelui credea că simte piatra
tremurând

în acel tremurat de pe spatele lui Pu00e1ris vârful
săgeţii pentru călcâiul lui Ahile
zâmbea în somn

iar Elena a păşit afară din palat pentru a aduna
aşa cum făcea în fiecare zi a acelui anotimp
din dumbravă florile-soarelui înalte ca ea
însăşi

ale cărei rădăcini se spune că împrăştie durere

Trad: Florin Buzdugan


 Autor: maria sava

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s